joi, 20 septembrie 2012

Programarea reproducerii iepurilor

Planificarea reproducerii


În vederea determinării ritmului de reproducere a iepurilor de casă dintr-o crescătorie, trebuie să avem în vedere condițiile de hrănire și adăpostire asigurate în cadrul acesteia.

Productivitatea iepuroaicelor dintr-o fermă, estimată prin numărul de pui înțărcați pe cușcă și pe an, depinde de:
  • intervalul între 2 fătări succesive
  • numărul de pui la fătare
  • procentul de supraviețuire a puilor până la înțărcare
În funcție de intervalul dintre 2 fătări succesive, ritmul de reproducere poate fi:
  • ritm extensiv
  • ritm semi-intensiv
  • ritm intensiv
  • ritm foarte intensiv
1. Ritmul de reproducere extensiv
Ritmul extensiv este specific crescătorilor care au condiții sărăcăcioase de hrănire și adăpostire și se bazează pe realizarea a 2 fătări/an, în urma cărora se obțin între 12 - 18 pui înțărcați/femelă.
Ciclul de reproducere este alcătuit din 30 de zile de gestație și 60 de zile de alăptare. Cele 2 cicluri de reproducere însumează 180 de zile/an și se derulează între 1 martie - 15 septembrie.

2. Ritmul de reproducere semi-intensiv
Ritmul semi-intensiv constă în realizarea a 3 fătări/an, în urma cărora se înțarcă 26 - 28 pui/femelă. Intervalul între 2 fătări succesive este de 75 de zile (30 de zile de gestație și 45 de zile de alăptare).
Cele 3 cicluri de reproducere totalizează un număr de 225 de zile/an.

3. Ritmul de reproducere intensiv
Ritmul intensiv constă în realizarea a 4 fătări/an și obținerea a 30 - 35 de pui înțărcați/femelă. Un ciclu de reproducere durează 75 de zile, iar femela este în activitate 300 zile/an.

4. Ritmul de reproducție foarte intensiv
Acest ritm presupune obținerea a 6 fătări/an și a 36 - 48 de pui înțărcați/femelă. Fătările au loc la un interval de 60 de zile (30 de zile de gestație și 30 de zile de alăptare), iar femela este în activitate 360 de zile/an.

După alegerea unui ritm de reproducere, în fermă se întocmește un plan de montă și fătări.

2Parale.ro

luni, 16 aprilie 2012

Reproducerea iepurilor

Reproducerea iepurilor
Reproducerea iepurilor
Pentru programarea reproducerii în crescătoria de iepuri de casă, trebuie să ne însușim câteva noțiuni elementare privind reproducerea iepurilor.
Hai să vedem ce trebuie să ştim:
  • iepuroaicele au călduri tot timpul anului;
  • într-o crescătorie de iepuri, raportul între sexe trebuie să fie de un mascul la 9 femele;
  • în ovarele iepuroaicelor există în permanență foliculi pe cale de maturare, iar ovulaţia este provocată de actul montei;
  • femelele în călduri se agită în cuşcă, sunt neliniştite, răscolesc aşternutul, îşi smulg părul de pe abdomen, fac cuib, stau întinse, au organele genitale externe de culoare roşu-aprins, iar atunci când sunt introduse în cuşca masculului, acceptă monta;
  • la femelele care au fătat de mai multe ori (multipare), pentru programarea la montă, trebuie să ai în vedere numărul de pui fătaţi şi înţărcaţi, starea acestora şi vârsta;
  • la tinerele femele, prima montă se realizează prin tatonare, după ce ajung la 70-75% din greutatea de adult a rasei şi a vârstei optime;

Reperele reproducerii iepurilor
  • pentru realizarea montei, introduci întotdeauna femela în cuşca masculului, și nu invers;
  • după 2 monte succesive (la interval de 10 minute între ele), readucem iepuroaica în cuşca ei;
  • masculii se folosesc la montă 2 zile consecutive, după care le asigurăm o zi de pauză;
  • diagnosticul gestaţiei, se poate face prin palparea abdomenului după 10-15 zile de la împerechere, sau prin împerecheri de control la 5-6 zile de la montă
  • după o gestaţie de 30-31 zile, femelele vor făta între 1-12 pui, cu o greutate medie cuprinsă între 50-70 g;
  • la 24 ore după fătare controlăm cuibul, ocazie cu care numărăm puii, vedem câți sunt vii, apoi eliminăm resturile placentare şi puii morţi; 
  • în funcţie de sistemul de creştere practicat, puii de iepure de casă se înţarcă la vârste cuprinse între 28-60 de zile.
 

duminică, 15 aprilie 2012

Cunicultura în 2 vorbe


Cresterea iepurilor
Creșterea iepurilor
Cunicultura, cum este denumită pe limba oamenilor deștepți creșterea iepurilor, este o ocupație dezvoltată foarte bine în Europa, care, de altfel, realizează peste trei sferturi din producția mondială.

Carnea de iepure este ușoară și gustoasă, imposibil de confundat cu orice alt fel de carne din alimentația noastră.

Organoleptic, carnea de iepure se aseamănă cu cea de pasăre, este săracă în grăsimi și lipsită aproape cu totul de colesterol, fapt care o recomandă în alimentația celor pe care diverse afecțiuni medicale îi silesc să urmeze anumite regimuri alimentare.

Franța și Italia conduc în prezent topul țărilor consumatoare de carne de iepure, Franța fiind de altfel și o producătoare fruntașă în domeniu.

În România, creșterea iepurilor este încă destul de puțin practicată, ceea ce a ferit-o momentan de subtilele lovituri ale concurenței, consacrate sub numele de scenă de gripă aviară, pesta porcină sau boala vacii nebune.

Iepurii, după cum se știe, se înmulțesc foarte repede, având o perioadă de gestație de numai o lună, se hrănesc cu furaje accesibile, după cum vom vedea, și nu necesită un spațiu foarte mare, putând fi crescuți în încăperi, chiar și în cuști supraetajate.